Citeste confesiune
Trimite unui prieten Pe fereastra razele firave de soare parguiesc frunzele de jad ale vitei-de vie. Intr-un alt context le-as fi privit admirativ si cu liniste in suflet, caci asta imi emana aerul crud al diminetii, liniste... Dar nu pot... Undeva inauntru acolo s-a rupt ceva... si ma doare... Nu vreau sa fiu patetica, dar sunt cu totul si cu totul absorbita de aceasta suferinta care nu imi da pace. Nu vreau sa imi dea pace, pentru ca o merit. Insa vinovatia are niste junghiuri asa de ascutite incat as vrea sa adorm si sa nu ma mai trezesc. De altfel nici nu pot sa dorm. M-am culcat tarziu, dar gandindu-ma ca totul poate fi un vis urat din care ma voi trezi, dar dimineata a venit si realizez cu stupoare ca cele intamplate au fost adevarate. Ma vait, dar sunt altii care griji inifinit mai mari. Poate ca exagerez, dar nu episoadele fie ele marunte ori semnificative, insa care sunt de o importanta esentiala, declanseaza drame de proportii? As vrea sa ii mai pot vorbi.... desi nu stiu daca voi putea spune ceva coerent, daca voi putea formula vreo propozitie. Cert este ca imi pare rau,dar mi-e teama ca nu voi fi luata in serios. Recitesc si mi se pare de-a dreptul patetic, insa asta nu rezolva cu nimic. Inca un defect la multimea de defecte. As vrea sa plang, m-as simti mai bine. Dar nu pot. Pur si simplu agonizez. Ma simt bolnava si nu ma pot linisti. Dacar ar putea intelege... Daca ar exista vreo modalitate de a indrepta lucrurile... Ma framant cu toata fiinta mea, cu toate celulele corpului, nu pot sta locului, dar nici nu pot face nimic. Si o durere de cap va aparea in curand... De vina sunt stangacia si stupiditatea de care am dat dovada, dar si natura mea hipersensibila ce se datoreaza unei constiinte ingrozitor de lucide. Nu suport sa fac greseli, oricat de omenesti ar fi ele. Nu asa de mari. L-am jignit fara sa vreau... si acum prietenia noastra chiar nu va mai avea nicio sansa... Nu vrea sa pierd o persoana extraordinara....As vrea sa fie cineva care sa ma ajute cumva, sa nu ma compatimeasca si nici sa ma batjocoreasca. Totusi nu indraznesc sa ma destainui nimanui... Am scris lucrurile astea cu speranta ca voi privi mai clar....dar nu stiu cat de ajutor imi va fi... Deja migrena incepe sa se faca simtita, dar macar de-ar schimba ceva! O sa mai incerc sa dorm. Este mult prea devreme oricum. Si brusc ma simt foarte foarte obosita.
Inscris 2 years ago
Rating:0.00
Comentarii
Adauga comentariu
Va rugam completati codul de verificare:
